Pentru mine sarbatorile de iarna au miros de zapada, de scortisoara, vin fiert si cozonaci aburinzi...au miros de mister, de asteptare, de bucurie si de reintalnire cu momente magice din copilarie...
Mai au de asemenea insemnatatea sperantei, a noului, a nasterii sau renasterii...nu degeaba s-a nascut Iisus Hristos, ci pentru a instaura o noua lege...legea iubirii...o noua ordine...a gandului curat, a gandului deschis, aducator de pace in suflet...pentru a ne readuce Speranta...
In perioada aceasta ne pregatim pentru trecerea dintre ani...de cele mai multe ori ne pregatim cu haine noi, cu podoabe stralucitoare, cu mancaruri din belsug si bauturi fine...
Unde a ramas insa pregatirea spiritului pentru noul an? V-ati facut balanta pentru anul ce se pregateste sa mearga mai departe?! Acum, cand clepsidra masoara timpul cu repeziciune, nu va mai ramane vreme decat pentru a va opri asupra lucrurilor care au fost, dar mai ales asupra celor care vor veni...
Va propun cateva teme de gandire pe care este bine sa le abordati in perioada aceasta de cumpana intre ani si va mai propun sa va stabiliti obiective clare pentru anul care se pregateste sa isi faca somptuos aparitia...
- ganditi-va la viata voastra spirituala, la relatia pe care ati avut-o anul acesta cu Divinul, la cat de apropiati v-ati simtit de Divinitate, cat de mult i-ati simtit apropierea, minunea, miracolele?
- dar cu Natura?! Cum ati ajutat-o sa isi pastreze echilibrul? Ati reciclat, ati strans gunoiul in urma voastra, ati multumit Raului pentru ca v-a potolit setea in drumetii, sau Copacului pentru ca v-a mangaiat cu umbra sa?! Dar Norilor si Ploii pentru ca au ajutat Pamantul sa rodeasca...?!
- analizati relatia cu parintii vostri pamanteni; este intalnirea dintre voi asa cum va doriti? Comunicati liber cu ei, sau preferati sa nu va vorbiti?
- dar relatia voastra de cuplu, in ce stadiu al evolutiei se afla? V-ati mai armonizat anul acesta? Ati reusit sa mai depasiti anumite obstacole care va faceau sa va simtiti "departe" uneori?! Stiti in ce directie va indreptati sau continuati din inertie?!
- daca sunteti parinti, ganditi-va cum le-ati fost alaturi fiilor si fiicelor voastre, ce teme importante pentru viata ati abordat cu ei/ele, cum i-ati ajutat sa creasca, sa se dezvolte, sa evolueze?!
- si prietenii vostri, ce momente importante ati impartasit cu ei? De cate ori ati ras sau ati plans de fericire impreuna? Cum le-ati fost alaturi in momentele de cumpana si cat de aproape i-ati simtit cand a fost cazul?! Hmm...nu aveti prieteni?! Atunci poate ca este cazul sa vedeti cum de ati ajuns in aceasta situatie, unde va puteti asuma responsabilitatea?
- dar locul de munca unde petreceti cel mai mult timp din viata, cat de satisfacator este? Aveti sentimentul ca este locul vostru acolo sau este doar o modalitate de a va castiga existenta?!
- si, in cele din urma acorda-ti timp pentru Tine, pentru relatia cu fiinta ta: trup, spirit, minte...Asculta-te si vezi care parte din tine este in echilibru si unde crezi ca ai mai putea lucra? Ce mesaje ti-a transmis trupul tau, iar mintea ta de ce exercitii mai are nevoie pentru a functiona cat mai aproape de potentialul sau?! Dar sufletul tau...el cat de des a fost ranit si ce ai facut cu ranile acelea, le-ai ingrijit, le-ai pansat, sau le-ai tratat cu indiferenta?! Stii ca orice rana netratata corespunzator se va redeschide pana cand vei reusi sa ii gasesti remediul potrivit! Fii un doctor bun pentru sufletul tau...
Dupa ce vei fi analizat toate aceste aspecte din existenta ta si dupa ce vei fi vazut care sunt zonele asupra carora va trebui sa te apleci mai mult in anul ce va sa vina, fa-ti un plan de actiune! Este demonstrat faptul ca, atunci cand iti propui un obiectiv clar, tot Universul va conlucra (alaturi de tine, fireste) la indeplinirea dorintei tale!
Acestea sunt doar o parte dintre temele ce pot fi abordate in momentul acesta; poate ca pentru tine alte teme tin capul de afis si as fi foarte incantat sa aflu tu ce teme crezi ca r trebui abordate in plus?! Peste ce am trecut cu vedere?!
Asadar, aseaza-te la masa de lucru, ia-ti o foaie de hartie pe care o vei imparti in doua zone egale si pe o parte analizeaza anul ce se pregateste sa ne paraseasca, iar pe cealalta noteaza-ti obiectivele pentru 2010! Vizualizeaza-te realizand obiectivele propuse, fii uimit de cat de aproape esti de atingerea telurilor tale! Apoi, aseaza Lista ta de dorinte intrun loc special de unde sa o mai poti accesa pe parcursul anului pentru a vedea cate dintre obiective ai atins si unde iti este mai greu sa lucrezi...insista si vei reusi!
Nu uita sa multumesti la final Divinitatii pentru tot ceea ce ti-a oferit anul acesta (momente bune sau mai putin bune) si de asemenea, pentru tot ceea ce iti va darui anul viitor!
Mie nu imi ramane decat sa va urez Un An Nou faurit din visuri implinite!
Cu dragoste de oameni,
Psih. Raluca Cristea
luni, 28 decembrie 2009
marți, 1 decembrie 2009
Acceptarea aproapelui
Am ales sa incep cu acest exemplu pentru ca m-a marcat atat ca si om, dar si ca terapeut. Atunci am constientizat cat de important este sa il accepti pe cel de langa tine, sa ii dai sansa sa se manifeste asa cum este el. Sa fii curios sa aflii cum este el, cine este, ce dorinte ascunse are, cum vede viata si ce vrea sa faca in aceasta viata...
Cred ca aceasta acceptare este foarte importanta inca din copilarie, din perioada gradinitei si a scolii. Exista studii conform carora, copii acceptati de catre parintii lor, crescuti intro atmosfera de "acceptare democratica" se vor dezvolta mult mai armonios decat cei ai caror parinti au o atitudine de "respingere activa", in incercarea de a-si incadra copilul in patul lui Procust (apud. Carl Rogers "On becoming a person").
Va intrebati probabil cum am sarit de la relatia de cuplu la copiii...Incep sa cred ca fiecare intalnire a noastra cu persoane care nu ne accepta asa cum suntem noi de fapt ne va ingradi, ne va pune semne de intrebare legate de propria noastra identitate...si de asemenea, fiecare persoana neacceptata de catre noi asa cum este ea, va fi putin mutilata de dorintele noastre (care nu ii apartin!!!).
Sa va dau un mic exemplu: Ea isi doreste foarte mult un sot intreprinzator, activ, carierist, insa se casatoreste cu un tip mai comod, mai lent pentru care este mult mai important confortul unui camin modest. Ea spera ca ca el se va schimba in timp, insa el nu o face. El se simte presat si adora sa se vada cu mama sa (care il accepta asa cum este), iar ea este nefericita pentru ca el...nu, nu s-a schimbat! Va regasiti cumva in prototip?!
Asadar, intrebati-va daca il cunoasteti cu adevarat pe cel de langa voi, il acceptati, il iubiti pentru ceea ce este, sau pentru ceea ce sperati ca va deveni?! I-ati descoperit toate calitatile, sau sunteti inca orbit de furie ca se incapataneaza sa nu se schimbe?!
Sa va mai spun un secret: Nimeni nu se va schimba niciodata pentru altcineva, mai ales daca nu se simte in primul rand acceptat si iubit pentru ceea ce este el in prezent!
Acceptati-ii pe cei de langa voi neconditionat, iubiti-i pentru ceea ce sunt, ajutati-i sa creasca daca au nevoie, si...o sa vedeti ce surprize puteti descoperi! Fiti curiosi...
Cu dragoste de oameni,
Psih. Raluca Cristea
luni, 19 octombrie 2009
Despre relatii...
Lectura placuta...
Oamenii intra in viata ta pentru un motiv, sezon sau o viata.
Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
Au intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si chiar sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunii tale i s-a raspuns si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.
Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala.
Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba, dar prietenia este clarvazatoare...Cu dragoste de oameni,
Psih. Raluca Cristea
marți, 6 octombrie 2009
SA GANDIM POZITIV!
Revin astazi cu forte proaspete si ganduri senine sa va impartasesc si voua un mod de gandire care pe mine m-a ajutat de multe ori in experientele mele de viata - GANDIREA POZITIVA.
Stiu ca auziti adesea spunandu-vi-se atunci cand aveti ceva probleme: Trebuie sa gandesti pozitiv. Da, dar cum? va intrebati voi in acele momente in care sunteti coplesiti de problemele care va apasa.
Ei bine, da, nu e usor sa depui eforturi sa gandesti diferit dupa ce pentru mult timp poate ai fost obisnuit sa vezi numai partea goala a paharului, sa te lasi coplesit de sentimente negative, de teama ca nu vei reusi, de anticiparea a diferite esecuri.
Te intreb ceva: Te-a ajutat in vreun fel pana acum sa anticipezi esecuri? Sincera sa fiu, ma indoiesc, asa ca te invit sa practici voluntar cateva metode de gandire pozitiva care pe mine m-au ajutat.
1. Cand incepeti o activitate (de ex. Invatati pentru un examen dificil) vizualizati un final fericit, succesul. Pe mine m-a ajutat sa vizualizez ca merg la facultate sa vad rezultatele de la examenul de admitere si ca ma aflam in lista admisilor, primele locuri. In fiecare seara inainte sa adorm, vizualizam aceasta imagine si imi imaginam ca fiecare treapta urcata reprezinta mai multe cunostinte asimilate. Daca a fost eficient? Ei bine, DA…
2. Dimineata, inainte sa va ridicati din pat, mai ramaneti cateva secunde si umpleti-va mintea, in mod constient cu ganduri fericite. Vizualizati fiecare experinta fericita pe care doriti sa o traiti in ziua respectiva. Savurati bucuria care se degaja...
3. In timp ce va imbracati repetati mesaje precum:
- Incepe o zi minunata, ma voi bucura de fiecare clipa si voi fi fericit (a)
- Cred ca pot rezolva cu succes toate sarcinile de astazi
- Sunt in forma din punct de vedere fizic, mental, emotional
- Sunt recunoscator pentru tot ce am trait, pentru ceea ce traiesc si pentru ceea ce voi trai
- Lucrurile merg bine, viata e frumoasa, aleg fericirea
4. Cel putin o data in fiecare zi faceti exercitii de seninatate. Vizualizati o imagine care va ajuta sa va destindeti; poate fi un varf de munte semet, o vale ascunsa in ceata, o plaja linistita si delfini ce se joaca in larg, briza marii si vantul care se joaca in parul tau, susurul uni izvor de munte si pastravii care inoata…
5. In drum spre casa concentrati-va pe imaginile frumoase pe care le intalniti: o frunza desprinsa dintr-un ram ce vi se asterne in chip de covor la picioare, o castana pe trotuar, surasul unui copil sau un cuplu de indragostiti ce se tin strans de mana…
6. Iar seara, inainte de a adormi, multumiti Divinitatii pentru toate experientele daruite in ziua aceea.
Inchei acest articol cu speranta ca veti incerca si voi (daca nu o faceti deja) sa ganditi pozitiv si astept exemple din experienta voastra cand gandirea pozitiva v-a jutat sa depasiti situatii dificile.
Haideti sa ii incurajam si pe cei care nu au facut-o inca! Merita sa fim prezenti in viata noastra si, amintiti-va acest citat:
“Omul are tendinta marcata de a deveni exact ceea ce isi inchipuie ca va fi”.
duminică, 13 septembrie 2009
Ce este si ce nu este psihoterapia...
Ce este psihoterapia?
M-am gandit mult timp cum sa explic in termeni usor de inteles ce este psihoterapia. Asta si pentru ca este posibil sa fi auzit acest termen in situatii mai putin potrivite, sau sa va fi facut deja o idee preconceputa despre ceea ce inseamna psihoterapia, cui i se adreseaza sau cine o poate practica.
Psihoterapia este o relatie interpersonala utilizata de catre un psihoterapeut pentru a ajuta un client/pacient sa depaseasca problemele cu care se confrunta. Acesta relatie are ca scop creşterea individului, sustinerea acestuia si insotirea sa in incercarea de a-si rezolva problemele existentiale.
Fiecare dintre noi a traversat o perioada mai dificila in viata sa in care a simit ca nu mai poate face fata, ca sentimentele de tristete sau deznadejde ne coplesesc, ca viata ni se pare nedreapta si ca nu ne putem adapta schimbarilor ce au survenit la un moment dat (despartire, pierdere, doliu).
Psihoterapeutul il poate insoti pe client in ameliorarea starilor de rau, in gasirea raspunsurilor adecvate pentru anumite intrebari, in identificarea solutiilor optime la un moment dat, in identificarea resurselor neaccesate sau in cresterea idependentei, optimizarea comportamentului.
In cadrul sedintelor de psihoterapie se folosesc o serie de tehnici bazate pe dialog, comunicare, schimbare comportamentala şi care sunt menite să îmbunătăţească sănătatea mintală a unui client sau pacient, sau sa îmbunătăţeasca relaţiile de grup (cum ar fi întro familie sau intrun cuplu). De asemenea, aceste tehinci il pot ajuta pe client sa gaseasca solutii mai bune de viata, sa isi optimizeze comportamentul, sa identifice si alte alternative decat cele autoblocante si in mod special sa isi restructureze si sa optimizeze propria structura de personalitate, astfel incat sa se poata raporta la experientele personale intrun mod matur si adaptativ.
La ce sa te astepti si la ce sa nu te astepti de la psihoterapie?
Exista inca ideea preconceputa conform careia psihoterapeutul iti rezolva problemele si ca daca ai apelat la unul de prestigiu problema este ca si rezolvata.
Din pacate lucrurile nu stau chiar asa…
Doar tu iti poti rezolva problemele, psihoterapeutul doar te insoteste, te ghideaza, iti pune intrebarile potrivite care te vor ajuta sa gasesti raspunsuri in tine, in viata ta, in fiinta ta…Da, raspunsurile le vei gasi tu, pentru ca esti capabil sa faci asta, doar ca uneori nu stii (inca) lucrul acesta.
Psihoterapeutul nu da sfaturi, el te ghideaza. Nu ofera solutii problemelor tale pentru ca tu esti expertul in viata ta , tu iti cunosti cel mai bine resursele, limitele, nevoile.
Experienta psihoterapiei nu este intotdeauna placuta, ci poate fi dureroasa. De ce? Pentru ca adesea te vei confrunta cu experiente dificile din viata ta, va trebui sa fii sincer cu tine chiar si atunci cand iti va placea mai putin, vei fi nevoit sa te desparti de unele ganduri, compoartamente, atitudini care te-au facut sa suferi pana de curand…si orice despartire este grea.
De ce nu iti ofera psihoterapeutul raspunsuri, de ce nu iti da sfaturi, de ce nu iti rezolva problemele?
- Pentru ca are incredere in tine ca poti face aceste lucruri singur;
- Pentru ca te ajuta sa iti dezvolti independenta;
- Pentru ca este important sa constientizezi cat de abil esti in rezolvarea propriilor probleme si pentru ca pe viitor sa te poti descurca singur, fara ajutor; stiti cu toti ca este mult mai bine sa inveti un om sa pescuiasca decat sa ii oferi peste;
- Pentru ca este important sa te dezvolti si sa cresti…
Asadar, este foarte important sa iti asumi responsabilitatea si sa te implici in procesul psihoterapiei chiar daca va fi greu si anevoios…rezultatele vor fi pe masura implicarii tale.
M-am gandit mult timp cum sa explic in termeni usor de inteles ce este psihoterapia. Asta si pentru ca este posibil sa fi auzit acest termen in situatii mai putin potrivite, sau sa va fi facut deja o idee preconceputa despre ceea ce inseamna psihoterapia, cui i se adreseaza sau cine o poate practica.
Psihoterapia este o relatie interpersonala utilizata de catre un psihoterapeut pentru a ajuta un client/pacient sa depaseasca problemele cu care se confrunta. Acesta relatie are ca scop creşterea individului, sustinerea acestuia si insotirea sa in incercarea de a-si rezolva problemele existentiale.
Fiecare dintre noi a traversat o perioada mai dificila in viata sa in care a simit ca nu mai poate face fata, ca sentimentele de tristete sau deznadejde ne coplesesc, ca viata ni se pare nedreapta si ca nu ne putem adapta schimbarilor ce au survenit la un moment dat (despartire, pierdere, doliu).
Psihoterapeutul il poate insoti pe client in ameliorarea starilor de rau, in gasirea raspunsurilor adecvate pentru anumite intrebari, in identificarea solutiilor optime la un moment dat, in identificarea resurselor neaccesate sau in cresterea idependentei, optimizarea comportamentului.
In cadrul sedintelor de psihoterapie se folosesc o serie de tehnici bazate pe dialog, comunicare, schimbare comportamentala şi care sunt menite să îmbunătăţească sănătatea mintală a unui client sau pacient, sau sa îmbunătăţeasca relaţiile de grup (cum ar fi întro familie sau intrun cuplu). De asemenea, aceste tehinci il pot ajuta pe client sa gaseasca solutii mai bune de viata, sa isi optimizeze comportamentul, sa identifice si alte alternative decat cele autoblocante si in mod special sa isi restructureze si sa optimizeze propria structura de personalitate, astfel incat sa se poata raporta la experientele personale intrun mod matur si adaptativ.
La ce sa te astepti si la ce sa nu te astepti de la psihoterapie?
Exista inca ideea preconceputa conform careia psihoterapeutul iti rezolva problemele si ca daca ai apelat la unul de prestigiu problema este ca si rezolvata.
Din pacate lucrurile nu stau chiar asa…
Doar tu iti poti rezolva problemele, psihoterapeutul doar te insoteste, te ghideaza, iti pune intrebarile potrivite care te vor ajuta sa gasesti raspunsuri in tine, in viata ta, in fiinta ta…Da, raspunsurile le vei gasi tu, pentru ca esti capabil sa faci asta, doar ca uneori nu stii (inca) lucrul acesta.
Psihoterapeutul nu da sfaturi, el te ghideaza. Nu ofera solutii problemelor tale pentru ca tu esti expertul in viata ta , tu iti cunosti cel mai bine resursele, limitele, nevoile.
Experienta psihoterapiei nu este intotdeauna placuta, ci poate fi dureroasa. De ce? Pentru ca adesea te vei confrunta cu experiente dificile din viata ta, va trebui sa fii sincer cu tine chiar si atunci cand iti va placea mai putin, vei fi nevoit sa te desparti de unele ganduri, compoartamente, atitudini care te-au facut sa suferi pana de curand…si orice despartire este grea.
De ce nu iti ofera psihoterapeutul raspunsuri, de ce nu iti da sfaturi, de ce nu iti rezolva problemele?
- Pentru ca are incredere in tine ca poti face aceste lucruri singur;
- Pentru ca te ajuta sa iti dezvolti independenta;
- Pentru ca este important sa constientizezi cat de abil esti in rezolvarea propriilor probleme si pentru ca pe viitor sa te poti descurca singur, fara ajutor; stiti cu toti ca este mult mai bine sa inveti un om sa pescuiasca decat sa ii oferi peste;
- Pentru ca este important sa te dezvolti si sa cresti…
Asadar, este foarte important sa iti asumi responsabilitatea si sa te implici in procesul psihoterapiei chiar daca va fi greu si anevoios…rezultatele vor fi pe masura implicarii tale.
joi, 3 septembrie 2009
Despre lucrurile cu adevarat importante...
Ma intorc astazi catre o alta metafora care imi place foarte mult si care ma ajuta sa ma relaxez atunci cand viata alearga pe langa mine in galop si cand uit ce este cu adevarat important pentru mine...am citit-o si recitit-o de nenumarate ori, de fiecare data acelasi efect de liniste si pace...
Sunt sigura ca si in viata ta exista momente cand locul de munca iti ocupa mai mult timp decat ar trebui, cand ti se pare o chestiune de viata si de moarte daca nu termini un raport la timp sau cand ti se pare infiorator ca a mai trecut o luna fara sa iti cumperi parfumul, bluzita sau bijuteria mult ravnita...
Nu stiu daca te va ajuta si pe tine acesta scurta "lectie de viata", dar sper ca macar pentru cateva clipe sa iti reamintesti ce este cu adevarat important in viata ta...
Te invit, draga vizitator sa te intrebi serios (daca nu ai facut-o pana acum), pentru tine ce este cu adevarat important in viata? Ce te face sa vibrezi si sa simti ca traiesti, ca esti viu, ca inima iti bate cu o forta nebanuita?
Daca ai gasit raspuns la aceste cateva intrebari, mi-ar placea tare mult sa le impartasesti si cu noi. Te astept curioasa...
"Un profesor de filosofie, stand în faţa studentilor, a luat un vas de 5 litri şi l-a umplut cu pietre, acestea avînd în diametru nu mai puţin de 3 cm.
Cînd a terminat, i-a întrebat pe studenţi dacă vasul e plin.
Ei i-au răspuns afirmativ.
Atunci profesorul a deschis un borcan cu mazăre şi l-a răsturnat peste pietricelele din vasul mare. Agitînd-ul un pic, bobiţele de mazăre au completat spaţiul liber. Profesorul i-a întrebat încă o dată pe studenţi dacă vasul e plin.
Aceştia iar au dat afirmativ din cap.
Profesorul a luat o cutie cu nisip şi a răsturnat-o în vas. Nisipul a umplut absolut tot spaţiul din jur.
Profesorul i-a intrebat desigur pentru a treia oara pe studenţi dacă vasul era plin. Şi de data aceasta a primit un răspuns afirmativ.
Atunci a luat o cană cu apă şi a turnat-o în vas pîna la ultima picătură, înmuind tot nisipul de acolo.
Studenţii au început să rîdă.
- Iar acuma mi-aş fi dorit să înţelegeţi că vasul reprezintă viaţa voastră. Pietrele sînt cele mai importante lucruri din viaţa voastră: familia, sănătatea, prietenii, copiii – totul ce ar fi necesar ca viaţa să vă rămînă plină, dacă restul s-ar pierde cumva. Mazărea sînt lucrurile care au devenit necesare pentru voi: serviciul, casa, automobilul. Nisipul este restul, adică mărunţişul.
Dacă am umple mai întîi vasul cu nisip, nu ar mai rămîne loc pentru pietre şi mazăre. Iar dacă vom irosi tot timpul şi toată energia pe mărunţişuri, nu va mai rămîne loc pentru lucrurile importante. Alegeţi ceea ce vă face să vă simţiţi fericiţi: jucaţi-vă împreună cu copiii voştri, oferiţi suficient timp soţilor, întîlniţi-vă cu prietenii. Întotdeauna vă va rămîne timp ca să munciţi, să faceţi curăţenie în casă, să aveţi grijă de automobil etc. Îngrijiâi-vă mai întîi de toate de pietre, adică de lucrurile importante din viaţa voastră; determinaţi-vă priorităţile, caci celelate sînt doar nisipul.
Atunci o studentă a ridicat mîna şi l-a întrebat pe profesor ce rol avea apa.
Profesorul a zîmbit:
– Mă bucur că m-aţi întrebat despre asta. Am făcut-o din simplul motiv, ca să vă demonstrez, că oricît de plină ar fi viaţa voastră, întotdeauna există puţin loc şi pentru distracţie."
Cînd a terminat, i-a întrebat pe studenţi dacă vasul e plin.
Ei i-au răspuns afirmativ.
Atunci profesorul a deschis un borcan cu mazăre şi l-a răsturnat peste pietricelele din vasul mare. Agitînd-ul un pic, bobiţele de mazăre au completat spaţiul liber. Profesorul i-a întrebat încă o dată pe studenţi dacă vasul e plin.
Aceştia iar au dat afirmativ din cap.
Profesorul a luat o cutie cu nisip şi a răsturnat-o în vas. Nisipul a umplut absolut tot spaţiul din jur.
Profesorul i-a intrebat desigur pentru a treia oara pe studenţi dacă vasul era plin. Şi de data aceasta a primit un răspuns afirmativ.
Atunci a luat o cană cu apă şi a turnat-o în vas pîna la ultima picătură, înmuind tot nisipul de acolo.
Studenţii au început să rîdă.
- Iar acuma mi-aş fi dorit să înţelegeţi că vasul reprezintă viaţa voastră. Pietrele sînt cele mai importante lucruri din viaţa voastră: familia, sănătatea, prietenii, copiii – totul ce ar fi necesar ca viaţa să vă rămînă plină, dacă restul s-ar pierde cumva. Mazărea sînt lucrurile care au devenit necesare pentru voi: serviciul, casa, automobilul. Nisipul este restul, adică mărunţişul.
Dacă am umple mai întîi vasul cu nisip, nu ar mai rămîne loc pentru pietre şi mazăre. Iar dacă vom irosi tot timpul şi toată energia pe mărunţişuri, nu va mai rămîne loc pentru lucrurile importante. Alegeţi ceea ce vă face să vă simţiţi fericiţi: jucaţi-vă împreună cu copiii voştri, oferiţi suficient timp soţilor, întîlniţi-vă cu prietenii. Întotdeauna vă va rămîne timp ca să munciţi, să faceţi curăţenie în casă, să aveţi grijă de automobil etc. Îngrijiâi-vă mai întîi de toate de pietre, adică de lucrurile importante din viaţa voastră; determinaţi-vă priorităţile, caci celelate sînt doar nisipul.
Atunci o studentă a ridicat mîna şi l-a întrebat pe profesor ce rol avea apa.
Profesorul a zîmbit:
– Mă bucur că m-aţi întrebat despre asta. Am făcut-o din simplul motiv, ca să vă demonstrez, că oricît de plină ar fi viaţa voastră, întotdeauna există puţin loc şi pentru distracţie."
luni, 31 august 2009
Maxima
O maxima citata de buna mea prietena despre cunoastere si putere...despre oamenii care incearca din rasputeri sa se ascunda de adevaruri si de continuturile interioare...despre oameni alienati care nu se mai gasesc dupa o viata de rataciri, care nu mai stiu sa raspunda intrebarii "Cine sunt eu?".
"Ia seama, tu care te crezi puternic pentru ca stii sa te ascunzi! Are sa fie o vreme cand ai sa te cauti si n-ai sa te mai gasesti."
Alexandru Vlahuta
Maxima aceasta ma duce cu gandul la o alta vorba inteleapta, si anume "Probleme noi cu fete vechi"...Oricat ai incerca sa fugi de tine, de problemele si starile conflictuale pe care le traiesti, ele tot vor aparea in situatii noi, atunci cand te vei astepta mai putin...Si vor aparea nu pentru a te face sa suferi, ci pentru a te determina sa le dai atentie, sa meditezi asupra lor si pentru a te ajuta sa cresti...Crestere lina
sâmbătă, 29 august 2009
Metafora terapeutica
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA.Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe. Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA.Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe. Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.
sâmbătă, 22 august 2009
Despre copii...
Am decis sa incep postarile pe acest blog cu un citat din intelepciunea araba, respectiv un fragment din creatia "Profetul" de Kahlil Gibran. Consider ca daca fiecare parinte ar tine seama de ceea ce scrie atat de concentrat in cateva randuri, oamenii s-ar simti mult mai liberi in alegeri, ar fi mult mai originali, iar diferenta dintre Bine si Rau ar fi cautata in suflet si nu in norme si reguli considerate legi de catre parintii nostri.
Iara voi, dragi parinti care din iubire nestramutata pentru copiii vostri incercati sa le insuflati ceea ce credeti voi ca este Bine si Rau, poate incercati macar pentru cateva clipe sa va inchipuiti ce si-ar dori micutul plamadit din iubirea voastra...si chiar daca voi credeti ca el nu este capabil sa aleaga singur, si chiar daca va este teama ca va suferi atunci cand va face unele alegeri, lasa-ti-l liber, lasa-ti-l sa experimenteze...pune-ti-l la incercare si s-ar putea sa fiti uimiti. Cum altfel credeti ca poate evolua daca nu suferind si invatand din propriile greseli?!
Copilul vostru are Viata Sa, cu bucuriile si necazurile ei, cu victoriile si infrangerile proprii...nu incercati sa va rescrieti propria istorie prin viata sa. Multi parinti spun "Nu vreau sa faca si el greselile mele, mai bine sa ii spun eu cum sa faca...". "Marile sperante" de Dickens ilistreaza perfect cum incercarea unui parinte/tutore de a-si proteja fiica transforma viata acesteia intro iluzie, in ceva inautentic, sec, lipsit de sentimente si culoare...doar din cauza unor preconceptii care nici macar nu ii apartin...
Asadar, va invit sa savurati si sa meditati la Copilul din voi...sa va ganditi la alegerile facute pana in prezent: sunt ale voastre sau ale parintilor vostri?! Si, daca veti ajunge la concluzia ca pana in prezent alegerile voastre au fost facute de catre altcineva, sa stiti ca intotdeauna veti putea schimba si va puteti razgandi...Fiti liberi, chiar daca uneori veti avea de suferit; stiti ca pana si Dragostea doare...
“…si o femeie cu prunc la piept spuse:” Vorbeste-ne despre Copii.”
Iar el raspunse zicand:
Iar el raspunse zicand:
Iar el raspunse zicand :
”Copiii vostri nu sunt ai vostri. Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi. Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin. Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru. Caci ei au propriul lor gand. Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele, Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua. Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut.Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pantru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari. Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie, Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta. ”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
