Momentul balantei...

Pentru mine sarbatorile de iarna au miros de zapada, de scortisoara, vin fiert si cozonaci aburinzi...au miros de mister, de asteptare, de bucurie si de reintalnire cu momente magice din copilarie...
Mai au de asemenea insemnatatea sperantei, a noului, a nasterii sau renasterii...nu degeaba s-a nascut Iisus Hristos, ci pentru a instaura o noua lege...legea iubirii...o noua ordine...a gandului curat, a gandului deschis, aducator de pace in suflet...pentru a ne readuce Speranta...

In perioada aceasta ne pregatim pentru trecerea dintre ani...de cele mai multe ori ne pregatim cu haine noi, cu podoabe stralucitoare, cu mancaruri din belsug si bauturi fine...
Unde a ramas insa pregatirea spiritului pentru noul an? V-ati facut balanta pentru anul ce se pregateste sa mearga mai departe?! Acum, cand clepsidra masoara timpul cu repeziciune, nu va mai ramane vreme decat pentru a va opri asupra lucrurilor care au fost, dar mai ales asupra celor care vor veni...

Va propun cateva teme de gandire pe care este bine sa le abordati in perioada aceasta de cumpana intre ani si va mai propun sa va stabiliti obiective clare pentru anul care se pregateste sa isi faca somptuos aparitia...
- ganditi-va la viata voastra spirituala, la relatia pe care ati avut-o anul acesta cu Divinul, la cat de apropiati v-ati simtit de Divinitate, cat de mult i-ati simtit apropierea, minunea, miracolele?
- dar cu Natura?! Cum ati ajutat-o sa isi pastreze echilibrul? Ati reciclat, ati strans gunoiul in urma voastra, ati multumit Raului pentru ca v-a potolit setea in drumetii, sau Copacului pentru ca v-a mangaiat cu umbra sa?! Dar Norilor si Ploii pentru ca au ajutat Pamantul sa rodeasca...?!
- analizati relatia cu parintii vostri pamanteni; este intalnirea dintre voi asa cum va doriti? Comunicati liber cu ei, sau preferati sa nu va vorbiti?
- dar relatia voastra de cuplu, in ce stadiu al evolutiei se afla? V-ati mai armonizat anul acesta? Ati reusit sa mai depasiti anumite obstacole care va faceau sa va simtiti "departe" uneori?! Stiti in ce directie va indreptati sau continuati din inertie?!
- daca sunteti parinti, ganditi-va cum le-ati fost alaturi fiilor si fiicelor voastre, ce teme importante pentru viata ati abordat cu ei/ele, cum i-ati ajutat sa creasca, sa se dezvolte, sa evolueze?!
- si prietenii vostri, ce momente importante ati impartasit cu ei? De cate ori ati ras sau ati plans de fericire impreuna? Cum le-ati fost alaturi in momentele de cumpana si cat de aproape i-ati simtit cand a fost cazul?! Hmm...nu aveti prieteni?! Atunci poate ca este cazul sa vedeti cum de ati ajuns in aceasta situatie, unde va puteti asuma responsabilitatea?
- dar locul de munca unde petreceti cel mai mult timp din viata, cat de satisfacator este? Aveti sentimentul ca este locul vostru acolo sau este doar o modalitate de a va castiga existenta?!
- si, in cele din urma acorda-ti timp pentru Tine, pentru relatia cu fiinta ta: trup, spirit, minte...Asculta-te si vezi care parte din tine este in echilibru si unde crezi ca ai mai putea lucra? Ce mesaje ti-a transmis trupul tau, iar mintea ta de ce exercitii mai are nevoie pentru a functiona cat mai aproape de potentialul sau?! Dar sufletul tau...el cat de des a fost ranit si ce ai facut cu ranile acelea, le-ai ingrijit, le-ai pansat, sau le-ai tratat cu indiferenta?! Stii ca orice rana netratata corespunzator se va redeschide pana cand vei reusi sa ii gasesti remediul potrivit! Fii un doctor bun pentru sufletul tau...

Dupa ce vei fi analizat toate aceste aspecte din existenta ta si dupa ce vei fi vazut care sunt zonele asupra carora va trebui sa te apleci mai mult in anul ce va sa vina, fa-ti un plan de actiune! Este demonstrat faptul ca, atunci cand iti propui un obiectiv clar, tot Universul va conlucra (alaturi de tine, fireste) la indeplinirea dorintei tale!
Acestea sunt doar o parte dintre temele ce pot fi abordate in momentul acesta; poate ca pentru tine alte teme tin capul de afis si as fi foarte incantat sa aflu tu ce teme crezi ca r trebui abordate in plus?! Peste ce am trecut cu vedere?!

Asadar, aseaza-te la masa de lucru, ia-ti o foaie de hartie pe care o vei imparti in doua zone egale si pe o parte analizeaza anul ce se pregateste sa ne paraseasca, iar pe cealalta noteaza-ti obiectivele pentru 2010! Vizualizeaza-te realizand obiectivele propuse, fii uimit de cat de aproape esti de atingerea telurilor tale! Apoi, aseaza Lista ta de dorinte intrun loc special de unde sa o mai  poti accesa pe parcursul anului pentru a vedea cate dintre obiective ai atins si unde iti este mai greu sa lucrezi...insista si vei reusi!

Nu uita sa multumesti la final Divinitatii pentru tot ceea ce ti-a oferit anul acesta (momente bune sau mai putin bune) si de asemenea, pentru tot ceea ce iti va darui anul viitor!

Mie nu imi ramane decat sa va urez Un An Nou faurit din visuri implinite!
Cu dragoste de oameni,
Psih. Raluca Cristea

Acceptarea aproapelui

In urma cu ceva timp discutam cu o prietena, psiholog si ea de profesie despre relatia unui cuplu aflat in dificultate...Imi amintesc si acum cat de stupefiata am fost sa aud de la sotul clientei ca el "incerca de 30 de ani sa o schimbe pe sotia sa...", ca "si-a dat seama inca din primul an de casatorie ca nu este ceea ce el cauta (avea si inca are un prototip al femeii ideale)" si ca in tot acest timp a obosit sa mai depuna eforturi in incercarea de a o schimba...Barbatul traia o reala drama pentru ca sotia sa nu ii indeplinea fantasma feminina.

Am ales sa incep cu acest exemplu pentru ca m-a marcat atat ca si om, dar si ca terapeut. Atunci am constientizat cat de important este sa il accepti pe cel de langa tine, sa ii dai sansa sa se manifeste asa cum este el. Sa fii curios sa aflii cum este el, cine este, ce dorinte ascunse are, cum vede viata si ce vrea sa faca in aceasta viata...
Cred ca aceasta acceptare este foarte importanta inca din copilarie, din perioada gradinitei si a scolii. Exista studii conform carora, copii acceptati de catre parintii lor, crescuti intro atmosfera de "acceptare democratica" se vor dezvolta mult mai armonios decat cei ai caror parinti au o atitudine de "respingere activa", in incercarea de a-si incadra copilul in patul lui Procust (apud. Carl Rogers "On becoming a person").

 Va intrebati probabil cum am sarit de la relatia de cuplu la copiii...Incep sa cred ca fiecare intalnire a noastra cu persoane care nu ne accepta asa cum suntem noi de fapt ne va ingradi, ne va pune semne de intrebare legate de propria noastra identitate...si de asemenea, fiecare persoana neacceptata de catre noi asa cum este ea, va fi putin mutilata de dorintele noastre (care nu ii apartin!!!).
Sa va dau un mic exemplu: Ea isi doreste foarte mult un sot intreprinzator, activ, carierist, insa se casatoreste cu un tip mai comod, mai lent pentru care este mult mai important confortul unui camin modest. Ea spera ca ca el se va schimba in timp, insa el nu o face. El se simte presat si adora sa se vada cu mama sa (care il accepta asa cum este), iar ea este nefericita pentru ca el...nu, nu s-a schimbat! Va regasiti cumva in prototip?!

Asadar, intrebati-va daca il cunoasteti cu adevarat pe cel de langa voi, il acceptati, il iubiti pentru ceea ce este, sau pentru ceea ce sperati ca va deveni?! I-ati descoperit toate calitatile, sau sunteti inca orbit de furie ca se incapataneaza sa nu se schimbe?!
Sa va mai spun un secret: Nimeni nu se va schimba niciodata pentru altcineva, mai ales daca nu se simte in primul rand acceptat si iubit pentru ceea ce este el in prezent!

Acceptati-ii pe cei de langa voi neconditionat, iubiti-i pentru ceea ce sunt, ajutati-i sa creasca daca au nevoie, si...o sa vedeti ce surprize puteti descoperi! Fiti curiosi...

Cu dragoste de oameni,
Psih. Raluca Cristea