Ma intorc astazi catre o alta metafora care imi place foarte mult si care ma ajuta sa ma relaxez atunci cand viata alearga pe langa mine in galop si cand uit ce este cu adevarat important pentru mine...am citit-o si recitit-o de nenumarate ori, de fiecare data acelasi efect de liniste si pace...
Sunt sigura ca si in viata ta exista momente cand locul de munca iti ocupa mai mult timp decat ar trebui, cand ti se pare o chestiune de viata si de moarte daca nu termini un raport la timp sau cand ti se pare infiorator ca a mai trecut o luna fara sa iti cumperi parfumul, bluzita sau bijuteria mult ravnita...
Nu stiu daca te va ajuta si pe tine acesta scurta "lectie de viata", dar sper ca macar pentru cateva clipe sa iti reamintesti ce este cu adevarat important in viata ta...
Te invit, draga vizitator sa te intrebi serios (daca nu ai facut-o pana acum), pentru tine ce este cu adevarat important in viata? Ce te face sa vibrezi si sa simti ca traiesti, ca esti viu, ca inima iti bate cu o forta nebanuita?
Daca ai gasit raspuns la aceste cateva intrebari, mi-ar placea tare mult sa le impartasesti si cu noi. Te astept curioasa...
"Un profesor de filosofie, stand în faţa studentilor, a luat un vas de 5 litri şi l-a umplut cu pietre, acestea avînd în diametru nu mai puţin de 3 cm.
Cînd a terminat, i-a întrebat pe studenţi dacă vasul e plin.
Ei i-au răspuns afirmativ.
Atunci profesorul a deschis un borcan cu mazăre şi l-a răsturnat peste pietricelele din vasul mare. Agitînd-ul un pic, bobiţele de mazăre au completat spaţiul liber. Profesorul i-a întrebat încă o dată pe studenţi dacă vasul e plin.
Aceştia iar au dat afirmativ din cap.
Profesorul a luat o cutie cu nisip şi a răsturnat-o în vas. Nisipul a umplut absolut tot spaţiul din jur.
Profesorul i-a intrebat desigur pentru a treia oara pe studenţi dacă vasul era plin. Şi de data aceasta a primit un răspuns afirmativ.
Atunci a luat o cană cu apă şi a turnat-o în vas pîna la ultima picătură, înmuind tot nisipul de acolo.
Studenţii au început să rîdă.
- Iar acuma mi-aş fi dorit să înţelegeţi că vasul reprezintă viaţa voastră. Pietrele sînt cele mai importante lucruri din viaţa voastră: familia, sănătatea, prietenii, copiii – totul ce ar fi necesar ca viaţa să vă rămînă plină, dacă restul s-ar pierde cumva. Mazărea sînt lucrurile care au devenit necesare pentru voi: serviciul, casa, automobilul. Nisipul este restul, adică mărunţişul.
Dacă am umple mai întîi vasul cu nisip, nu ar mai rămîne loc pentru pietre şi mazăre. Iar dacă vom irosi tot timpul şi toată energia pe mărunţişuri, nu va mai rămîne loc pentru lucrurile importante. Alegeţi ceea ce vă face să vă simţiţi fericiţi: jucaţi-vă împreună cu copiii voştri, oferiţi suficient timp soţilor, întîlniţi-vă cu prietenii. Întotdeauna vă va rămîne timp ca să munciţi, să faceţi curăţenie în casă, să aveţi grijă de automobil etc. Îngrijiâi-vă mai întîi de toate de pietre, adică de lucrurile importante din viaţa voastră; determinaţi-vă priorităţile, caci celelate sînt doar nisipul.
Atunci o studentă a ridicat mîna şi l-a întrebat pe profesor ce rol avea apa.
Profesorul a zîmbit:
– Mă bucur că m-aţi întrebat despre asta. Am făcut-o din simplul motiv, ca să vă demonstrez, că oricît de plină ar fi viaţa voastră, întotdeauna există puţin loc şi pentru distracţie."
Cînd a terminat, i-a întrebat pe studenţi dacă vasul e plin.
Ei i-au răspuns afirmativ.
Atunci profesorul a deschis un borcan cu mazăre şi l-a răsturnat peste pietricelele din vasul mare. Agitînd-ul un pic, bobiţele de mazăre au completat spaţiul liber. Profesorul i-a întrebat încă o dată pe studenţi dacă vasul e plin.
Aceştia iar au dat afirmativ din cap.
Profesorul a luat o cutie cu nisip şi a răsturnat-o în vas. Nisipul a umplut absolut tot spaţiul din jur.
Profesorul i-a intrebat desigur pentru a treia oara pe studenţi dacă vasul era plin. Şi de data aceasta a primit un răspuns afirmativ.
Atunci a luat o cană cu apă şi a turnat-o în vas pîna la ultima picătură, înmuind tot nisipul de acolo.
Studenţii au început să rîdă.
- Iar acuma mi-aş fi dorit să înţelegeţi că vasul reprezintă viaţa voastră. Pietrele sînt cele mai importante lucruri din viaţa voastră: familia, sănătatea, prietenii, copiii – totul ce ar fi necesar ca viaţa să vă rămînă plină, dacă restul s-ar pierde cumva. Mazărea sînt lucrurile care au devenit necesare pentru voi: serviciul, casa, automobilul. Nisipul este restul, adică mărunţişul.
Dacă am umple mai întîi vasul cu nisip, nu ar mai rămîne loc pentru pietre şi mazăre. Iar dacă vom irosi tot timpul şi toată energia pe mărunţişuri, nu va mai rămîne loc pentru lucrurile importante. Alegeţi ceea ce vă face să vă simţiţi fericiţi: jucaţi-vă împreună cu copiii voştri, oferiţi suficient timp soţilor, întîlniţi-vă cu prietenii. Întotdeauna vă va rămîne timp ca să munciţi, să faceţi curăţenie în casă, să aveţi grijă de automobil etc. Îngrijiâi-vă mai întîi de toate de pietre, adică de lucrurile importante din viaţa voastră; determinaţi-vă priorităţile, caci celelate sînt doar nisipul.
Atunci o studentă a ridicat mîna şi l-a întrebat pe profesor ce rol avea apa.
Profesorul a zîmbit:
– Mă bucur că m-aţi întrebat despre asta. Am făcut-o din simplul motiv, ca să vă demonstrez, că oricît de plină ar fi viaţa voastră, întotdeauna există puţin loc şi pentru distracţie."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu