joi, 7 ianuarie 2010

Cand durerea este izbavitoare...

"Suferinta nu este un rau, este consecinta si aproape intotdeauna leacul raului" - Eliphas Levis

M-am tot lovit zilele acestea de cuvantul karma, precum si de ipoteza conform careia am venit in aceasta viata pentru a ne rezolva karma si pentru a ne trata rani sau a indeplini misiuni mai vechi din existentele noastre anterioare.
Chiar ma intrebam uneori de ce anumite persoane au o viata atat de dificila, presarata cu atat de multe suferite?! Chiar si eu ma intrebam uneori de-a lungul existentei mele de ce trebuie sa sufar uneori? De ce eu, de ce atunci?!
Am observat insa pe parcurs ca fiecare suferinta pe care o aveam de indurat se transforma intro batalie castigata si ca intotdeauna, o durere sau o suferinta venea tocmai pentru a-mi arata ca exista anumite probleme legate de subiectul respectiv.
Corelat cu aceasta tema a suferintei, am citit undeva o comparatie foarte interesanta... Spunea ca durerea sufleteasca poate fi comparata cu o durere fizica, cum ca daca nu am simti durerea atunci cand ne intepam intrun obiect ascutit, cum am putea sti oare ca am fost raniti si cum am trata rana respectiva? Oare nu s-ar infecta si ne-ar face si mai mult rau?!
Tot asa se intampla si cu suferinta afectiva - ne da de stire ca exista niste conflicte nerezolvate legate de acel aspect al vietii noastre. Si, ce credeti ca se va intampla daca vom ignora problema respectiva?! Se va croniciza cu siguranta si va aparea in viata noastra din cand in cand in speranta ca la un moment dat ne vom ocupa si de ea. Mai este o metafora legata de acest subiect care mie imi place foarte mult - "probleme vechi cu fete noi"...
Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai clare, va voi oferi un scurt exemplu: Ti se pare ca seful tau sau poate ca si colegii nu te respecta suficient de mult si acest lucru iti provoaca multa suferinta. Primul gand, este fireste sa dai vina pe ceilalti, sa crezi ca au ceva cu tine. Insa, culmea este ca nici partenerul de viata nu te respecta foarte mult, nu tine seama de parerile tale si lumea ti se pare ca este nedreapta - Oare ce au toti oameni acestia cu tine?! Doar nu le-ai facut nimic rau, iar ei te fac sa suferi...
Daca astfel de lucruri se intampla si in viata ta, din pacate nu ceilalti au o problema, ci chiar tu! Stiu ca este dureros sa te confrunti cu adevarul, stiu ca suferi, insa in cazul acesta suferinta poate fi izbavitoare prin faptul ca incearca sa iti dea de inteles ca exista anumite probleme legate de iubirea si respectul TAU fata de TINE...
Atunci cand simti ca te doare un anumit subiect, sau anumite atitudini te ranesc mai mult decat ar fi cazul, este momentul sa te intrebi ce anume vrea sa iti semnalizeze durerea?! Ce te doare de fapt si cum poti sa te confrunti cu realitatea. Acceptarea si constientizarea faptului ca ai inca niste conflicte nerezolvate in anumite sfere, poate fi primul pas in tratarea acelei zone sensibile.

Uneori iti trebuie curaj sa accepti unele adevaruri despre tine si viata ta, uneori poate fi dureros sa te confrunti cu aceste necunoscute, insa iti garantez ca nimic nu se compara cu eliberarea resimtita ulterior, ca va creste mult confortul tau psihic si ca, data viitoare cand ti se va semnala o alta problema nerezolvata, vei fi mult mai pregatit sa o privesti in fata...
Asadar, va doresc sa aveti curaj sa va aplecati asupra durerilor care apar, sa le abordati direct si sa le rezolvati asa cum stiti voi mai bine...

Inchei si aceasta scriere cu un alt citat, de data aceasta din Nhat Hanh: "Oamenii nu stiu sa renunte la suferinta, de teama necunoscutului prefera suferinta, care le este deja familiara".

5 comentarii:

  1. imi place cum ai tratat acest subiect, de altfel, foarte interesant, si putin cam greu de inteles! cred ca e nevoie de timp, si de o anumita experienta pentru a intelege si accepta ca nimeni nu e vinovat pentru problemele/experientele tale! esti...cine vrei tu sa fii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, este destul de greu sa accepti ca DOAR TU iti poti schimba viata. Este atat de usor sa ii invinovatesti pe cei din jur (parinti, partener, manager etc.)pentru nefecirea ta...insa atat de nefolositor...Este nevoie de multa autoanaliza si adesea de suport din exterior pentru a depasi astfel de situatii.
    Multa rabdare, dragoste si iertare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos! Suferinta ca si treapta spre devenirea noastra, un moment rautacios de progres elementar! Imi plac gandurile tale! :)
    Jack aka Nicolae Cristea

    RăspundețiȘtergere
  4. Parerea mea e ca suferintele fizice sunt postasii locurilor ce au nevoie de ingrijire , atentie , dragoste iar cele morale sunt jaloane ale drumului tau spre ceea ce iti doresti ! Cred ca fiecare suferinta contine o lectie , fiecare in functie de modul in care cauta lectia sau daca a gasit-o , inteles-o are de castigat ori nu.Paradigma mea personala incepe cam asa : ” sensul acestei vieti e de a o face-o o maretie ” , de aici decurgand restul principiilor .

    RăspundețiȘtergere
  5. poate nu e nevoie de atat de multa analiza, pe cat de o schimbare de perceptie! iar suportul din exterior il "cauti" doar daca al tau personal nu e suficient!
    cred cu desavarsire, asa cum ai spus si tu, ca dragostea...rabdarea...si iertarea...sunt cu adevarat esentiale in a fi cine vrei tu cu adevarat sa fi! si esentiale in a-i accepta pe ceialalti asa cum sunt!

    RăspundețiȘtergere