sâmbătă, 22 august 2009

Despre copii...



Am decis sa incep postarile pe acest blog cu un citat din intelepciunea araba, respectiv un fragment din creatia "Profetul" de Kahlil Gibran. Consider ca daca fiecare parinte ar tine seama de ceea ce scrie atat de concentrat in cateva randuri, oamenii s-ar simti mult mai liberi in alegeri, ar fi mult mai originali, iar diferenta dintre Bine si Rau ar fi cautata in suflet si nu in norme si reguli considerate legi de catre parintii nostri.


Iara voi, dragi parinti care din iubire nestramutata pentru copiii vostri incercati sa le insuflati ceea ce credeti voi ca este Bine si Rau, poate incercati macar pentru cateva clipe sa va inchipuiti ce si-ar dori micutul plamadit din iubirea voastra...si chiar daca voi credeti ca el nu este capabil sa aleaga singur, si chiar daca va este teama ca va suferi atunci cand va face unele alegeri, lasa-ti-l liber, lasa-ti-l sa experimenteze...pune-ti-l la incercare si s-ar putea sa fiti uimiti. Cum altfel credeti ca poate evolua daca nu suferind si invatand din propriile greseli?!
Copilul vostru are Viata Sa, cu bucuriile si necazurile ei, cu victoriile si infrangerile proprii...nu incercati sa va rescrieti propria istorie prin viata sa. Multi parinti spun "Nu vreau sa faca si el greselile mele, mai bine sa ii spun eu cum sa faca...". "Marile sperante" de Dickens ilistreaza perfect cum incercarea unui parinte/tutore de a-si proteja fiica transforma viata acesteia intro iluzie, in ceva inautentic, sec, lipsit de sentimente si culoare...doar din cauza unor preconceptii care nici macar nu ii apartin...
Asadar, va invit sa savurati si sa meditati la Copilul din voi...sa va ganditi la alegerile facute pana in prezent: sunt ale voastre sau ale parintilor vostri?! Si, daca veti ajunge la concluzia ca pana in prezent alegerile voastre au fost facute de catre altcineva, sa stiti ca intotdeauna veti putea schimba si va puteti razgandi...Fiti liberi, chiar daca uneori veti avea de suferit; stiti ca pana si Dragostea doare...


“…si o femeie cu prunc la piept spuse:” Vorbeste-ne despre Copii.”
Iar el raspunse zicand:

Iar el raspunse zicand :
”Copiii vostri nu sunt ai vostri. Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi. Ei vin prin voi, dar nu din voi, si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin. Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru. Caci ei au propriul lor gand. Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele, Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua. Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut.Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte. Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pantru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari. Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie, Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta. ”

2 comentarii:

  1. am auzit acum un tatic crestin ortodox care spunea: parintii cheama copiii la viata...Dumnezeu ii trimite...

    intelepte cuvinte...ar fii lumea mai buna daca ma tine cont de ele

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos enuntata voia lui Dumnezeu, Adriana!
    Cred ca si Lui i-ar placea ca oamenii sa se simta mai liberi in simtire si gandire si mai iubitori...
    Ma gandeam acum ca El este cel mai bun exemplu de parinte care isi iubeste neconditionat copii, care ii lasa sa fie liberi, sa experimenteze si sa greseasca, si tot El ii primeste cu bratele deschise atunci cand gresesc si se intorc spasiti...nu ii bate, nu ii pedepseste, nu ii umileste, nu ii jigneste si nu le reproseaza...

    RăspundețiȘtergere